dirijare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de
a dirija, conducere, îndrumare. –
V. dirija.dirijare (Dicționar de neologisme, 1986)DIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [<
dirija].
dirijare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dirijáre s. f.,
g.-d. art. dirijắrii; pl. dirijắridirijare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de
a dirija; conducere, îndrumare. —
V. dirija.