dirijabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRIJÁBIL, -Ă, dirijabili, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Aerostat de formă cilindrică, cu secțiune circulară sau ovală și cu extremitățile alungite, prevăzut cu o nacelă pentru călători și cu mijloace proprii de propulsie și de mișcare în orice direcție.
2. Adj. Care poate fi dirijat. – Din
fr. dirigeable (după
dirija).
dirijabil (Dicționar de neologisme, 1986)DIRIJÁBIL, -Ă adj. Care poate fi dirijat, condus. //
s.n. (
Av.) Balon cilindric sau oval, care are organe de propulsie și de mișcare în orice direcție. [Cf. fr.
dirigeable].
dirijabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIRIJÁBIL, -Ă I.
adj. care poate fi dirijat. II. s. n. aerostat motopropulsat, care poate zbura în orice direcție. (< fr.
dirigeable)
dirijabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*dirijábil1 adj. m.,
pl. dirijábili; f. dirijábilă, pl. dirijábiledirijabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dirijábil2 s. n.,
pl. dirijábiledirijabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dirijabil a. și n. se zice de un aeroplan care poate fi dirijat.
dirijabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRIJÁBIL, -Ă, dirijabili, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Aerostat de formă cilindrică, cu secțiune circulară sau ovală și cu extremitățile alungite, prevăzut cu o nacelă pentru călători și cu mijloace proprii de propulsie și de mișcare în orice direcție.
2. Adj. Care poate fi dirijat. — Din
fr. dirigeable (după
dirija).