dirija (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRIJÁ, dirijéz, vb. I.
Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦
Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din
fr. diriger.dirija (Dicționar de neologisme, 1986)DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / < fr.
diriger].
dirija (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr.
diriger)
dirija (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dirijá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dirijeáză, 1
pl. dirijắm; conj. prez. 3
să dirijéze; ger. dirijấnddirija (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRIJÁ, dirijéz, vb. I.
Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦
Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). — Din
fr. diriger.dirijà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dirijà v.
1. a da impulsiunea, a conduce:
a dirija studiile; 2. a administra, a fi director:
a dirija o fabrică; 3. a îndrepta:
a dirija pașii, cercetările.