diriguitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [
Pr.:
-gu-i-] –
Dirigui +
suf. -tor.diriguitor (Dicționar de neologisme, 1986)DIRIGUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [<
dirigui +
-tor].
diriguitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diriguitór (
înv.)
(-gu-i-) adj. m.,
pl. diriguitóri; f. sg. și
pl. diriguitoárediriguitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [
Pr.:
-gu-i-] —
Dirigui +
suf. -tor.