diriginte - explicat in DEX

diriginte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIRIGÍNTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – După fr. dirigeant.

diriginte (Dicționar de neologisme, 1986)
DIRIGÍNTE, -Ă s.m. și f. 1. Profesor care deține dirigenția unei clase. 2. Șef de oficiu poștal. [< fr. dirigeant].

diriginte (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIRIGÍNTE, -Ă s. m. f. 1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase. 2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții. (< fr. dirigeant)

diriginte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dirigínte s. m., pl. dirigínți

diriginte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diriginte m. cel ce conduce: dirigintele oficiului poștal.

diriginte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIRIGÍNTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. — După fr. dirigeant.