dirigent (Dicționaru limbii românești, 1939)* dirigént, -ă adj. și s. (lat.
dirigens, -éntis). Care dirige:
clasă dirigentă. Director:
dirigentu unuĭ oficiŭ poștal (
director e șefu tuturor oficiilor poștale).
Dirigentu uneĭ clase, profesor care e însărcinat cu disciplina uneĭ clase. – Fals
diriginte.dirigent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dirigént (
înv.)
adj. m.,
pl. dirigénți; f. dirigéntă, pl. dirigéntedirigent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dirigent a. care dirijează, care are principala direcțiune:
clasele dirigente.