dirigenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. –
Diriginte +
suf. -ie.dirigenție (Dicționar de neologisme, 1986)DIRIGENȚÍE s.f. Conducere, supraveghere a unei clase, dată în seama unui profesor. [Gen.
-iei. / <
diriginte +
-ie, cf. it.
dirigenza].
dirigenție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIRIGENȚÍE s. f. îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către diriginte (1). (< diriginte + -ie)
dirigenție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dirigențíe s. f.,
art. dirigențía, g.-d. art. dirigențíei; pl. dirigențíi, art. dirigențíiledirigenție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. —
Diriginte +
suf. -ie.