dires (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRÉS1 s. n. v. dres1.dires (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRÉS2, -EÁSĂ adj. v. dres2.dires (Dicționaru limbii românești, 1939)dirés V.
dres.dires (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dires (dres) n., pl. od. act sau ordin domnesc coprinzând dispozițiuni asupra unei afaceri:
direse vechi. [Participiu dela vechiu rom.
direge, a dispune]. V.
dres.dires (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRÉS1 s. n. v. dres1.dires (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRÉS2, -EÁSĂ adj. v. dres2.