diplomat - explicat in DEX

diplomat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIPLOMÁT¹, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.

diplomat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIPLOMÁT², -Ă, diplomați, -te, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic². II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.

diplomat (Dicționar de neologisme, 1986)
DIPLOMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].

diplomat (Dicționar de neologisme, 1986)
DIPLOMÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care lucrează în diplomație. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, șiret, viclean. [< fr. diplomate].

diplomat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIPLOMÁT¹, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)

diplomat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIPLOMÁT², -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate)

diplomat (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret).

diplomat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diplomát¹ (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomáți; adj. f., s. f. diplomátă, pl. diplomáte

diplomat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diplomát² (prăjitură) (di-plo-) s. n.

diplomat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret.