dioxid(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIOXÍD,dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. – Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
dioxid(Marele dicționar de neologisme, 2000) DIOXÍDs. m. bioxid. (< fr. dioxyde)
dioxid(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *dioxíd(di-o-) s. m., pl. dioxízi
dioxid(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIOXÍD,dioxizi, s. m. (Chim.) Bioxid. [Pr.: di-o-] — Din fr. dioxyde, engl. dioxide.