diorit - explicat in DEX

diorit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie, folosită ca piatră de construcție, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.

diorit (Dicționar de neologisme, 1986)
DIORÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, alcătuită din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. [< fr. diorite].

diorit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIORÍT s. n. rocă magmatică intruzivă cristalină, format din feldspați plagioclazi, piroxeni și amfiboli. (< fr. diorite)

diorit (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diorít n., pl. e și urĭ (vgr. diorizo, despart, disting, fiindcă în diorit negru și albu se disting ușor. V. aorist, afurisit). Min. Un mineral compus din feldspat și amfibol.

diorit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DIORÍT (‹ fr. {i}) s. n. Rocă magmatică intruzivă, de culoare cenușiu-verzuie, compusă din feldspați colcosodici, plagioclazi, hornblendă, biotit și cuarț; foram de zăcământ este variabilă: filoane, lacolite sau faciesuri marginale ale masivelor de granit sau de gabrou. Este utilizat ca piatră de construcție și de ornament.

diorit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diorít (di-o-) s. n., pl. dioríte

diorit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIORÍT, diorite, s. n. Rocă eruptivă grăunțoasă, cenușie-verzuie, folosită ca piatră de construcție și ca ornament. [Pr.: di-o-] — Din fr. diorite.