diorie - explicat in DEX

diorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIORÍE, diorii, s. f. (Grecism înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] – Din ngr. dioría.

diorie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dioríe (dioríi), s. f. – Termen, soroc. Ngr. διορία (Gáldi 172; Tiktin). Sec. XIX, înv.

diorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dioríe f. (ngr. dioria). Flm. Termin, vadea, soroc.

diorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dioríe (înv.) (di-o-) s. f., art. dioría, g.-d. art. dioríei; pl. dioríi, art. dioríile

diorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diorie f. termen de plată (vorbă juridică din epoca fanariotă): să-ți fac zapis cu diorie ? [Gr. mod.].

diorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIORÍE, diorii, s. f. (Înv.) Termen de plată; scadență, soroc. [Pr.: di-o-] — Din ngr. dioría.