dioramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIORÁMĂ, diorame, s. f. Tablou de mari dimensiuni (alcătuit din mai multe planuri), care, sub efectul unui joc de lumini (și privit din întuneric), dă spectatorului impresia realității. ♦ Reprezentare spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine etc., în scopul înfățișării unui ecosistem. [
Pr.:
di-o-. –
Var.: (
înv.)
diorám s. n.] – Din
fr. diorama.