dioptrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. Unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [
Pr.:
di-op-] – Din
fr. dioptrie.dioptrie (Dicționar de neologisme, 1986)DIOPTRÍE s.f. (
Fiz.) Unitate care se folosește la măsurarea refracției lentilelor și a ochiului. [Gen.
-iei. / < fr.
dioptrie, cf. gr.
dioptron – oglindă].
dioptrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIOPTRÍE s. f. unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m. (< fr.
dioptrie)
dioptrie (Dicționaru limbii românești, 1939)dioptríe f. (vgr.
dioptreia).
Fiz. Unitatea de convergență a lentilelor saŭ a sistemelor convergente. Puterea lentilelor ochelarilor.
dioptrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dioptríe (di-op-) s. f.,
art. dioptría, g.-d. art. dioptríei; pl. dioptríi, art. dioptríiledioptrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dioptrie f.
Fiz. unitate de convergență a lentilelor:
gradul de miopie sau
de presbitie se evaluează în dioptrii.dioptrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. Unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [
Pr.:
di-op-] — Din
fr. dioptrie.