dină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÍNĂ, dine, s. f. (
Fiz.) Unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din
fr. dyne.dină (Dicționar de neologisme, 1986)DÍNĂ s.f. Unitate de măsură pentru forță, egală cu forța imprimată de accelerația de 1 cm pe secundă a unui punct material cu masa de un gram. [< fr.
dyne, cf. gr.
dynamis – forță].
dină (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÍNĂ1 s. f. unitate de măsură pentru forță egală cu forța imprimată de accelerația de 1 cm/sec
2 asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr.
dyne)
dină (Marele dicționar de neologisme, 2000)-DÍNĂ2 elem. dinam
2(o)-.
dină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dínă s. f.,
g.-d. art. dínei; pl. díne; simb. dyndină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÍNĂ, dine, s. f. (
Fiz.) Unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. — Din
fr. dyne.