dingo - explicat in DEX

dingo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÍNGO s. m. invar. Specie de câine sălbatic din Australia. (Canis dingo) – Din fr. dingo.

dingo (Dicționar de neologisme, 1986)
DÍNGO s.m. Câine sălbatic din Australia. [< fr. dingo].

dingo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÍNGO s. m. inv. câine sălbatic de talie mare din Australia. (< fr., engl. dingo)

dingo (Dicționaru limbii românești, 1939)
* díngo m. Un fel de cîne sălbatic din Australia.

dingo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!díngo s. m., pl. díngo

dingo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÍNGO, dingo, s. m. Specie de câine sălbatic din Australia (Canis dingo). — Din fr. dingo.