dineŭ - explicat in DEX

dineu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner.

dineu (Dicționar de neologisme, 1986)
DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner].

dineu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner.

dineu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner)

dineŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dinéŭ n., pl. urĭ (fr. diner și dîné, prînz și cină, d. dîner [de unde și engl. to dine], var. din déjeuner, a prînzi, d. lat. dis-jejunare; it. desinare. V. dejun, ajun). Barb. Cină, ospăț de seară saŭ de noapte.

dineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri

dineu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dineu n. 1. mâncare între 5 și 7 ore seara; 2. ospăț mare dat la acea oră (= fr. dîner).

dineu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (de gală). [Pl. și: dinee] — Din fr. dîner.