dinamism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINAMÍSM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare.
2. Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială. – Din
fr. dynamisme.dinamism (Dicționar de neologisme, 1986)DINAMÍSM s.n. 1. Forță vitală, creatoare, putere de acțiune.
2. Concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură și nu materia. [< fr.
dynamisme, cf. gr.
dynamic – forță].
dinamism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DINAMÍSM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr.
dynamisme)
dinamism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dinamísm s. n.dinamism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dinamism n. sistemă ce atribue materiei forțe vii și active:
filozofia lui Aristotele e un dinamism.dinamism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINAMÍSM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare.
2. Concepție filosofică, contrară mecanicismului, care explică lumea prin existența unei forțe sau a anumitor forțe care interacționează, ireductibile la materie. — Din
fr. dynamisme.