dinamic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. 1. (
Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță.
2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊
Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprimă o acțiune ce se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului.
El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic.
II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor.
2. (
Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal.
3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊
Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din
fr. dynamique.