dinamică (Dicționar de neologisme, 1986)DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor.
2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare.
3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr.
dynamique, cf. gr.
dynamis – forță].
dinamică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DINÁMICĂ (‹
fr.)
s. f. 1. Capitol al mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea forțelor de diferite naturi care se exercită asupra lor. ◊
Dinamica fluidelor = capitol al mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul fluidelor în mișcare. Cuprinde ca ramuri
aerodinamica și
hidrodinamica. Dinamica construcțiilor = capitol al mecanicii construcțiilor care studiază oscilațiile construcțiilor la solicitările dinamice, metodele de calcul și procedeele de reducere a acestor oscilații.
2. (
TELEC.) Intervalul dintre intensitatea sonoră maximă și cea minimă care intervine în cursul vorbirii, al execuției unui program sonor, al unei transmisiuni etc., exprimat în decibeli.
3. (
MUZ.) Totalitatea indicațiilor privind intensitatea sonorității muzicale (
ex. forte și
piano, crescendo și
descrescendo).
4. (GEOL.)
D. externă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori externi (în special energia solară); acțiunea
d. e. tinde să niveleze relieful.
D. internă = totalitatea proceselor geologice care au loc în scoarța terestră sau la suprafața ei sub acțiunea unor factori interni (în special căldura internă a Pământului); acțiunea
d. i. tinde să creeze și să accentueze neregularitățile reliefului.
5. (
BIOL.)
Dinamica populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație de plante sau de animale.
6. (
PSIH.)
Dinamica grupurilor =
a) ansamblul fenomenelor psiho-sociale specifice grupurilor mici și al legilor care dirijează aceste fenomene;
b) ansamblu de tehnici vizând ameliorarea comportamentului unui individ prin intermediul grupului din care face parte.
7. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare.
dinamică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINÁMICĂ s. f. II. 1. Parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea diferitelor forțe.
2. (
Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal.
3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊
Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. – Din
fr. dynamique.dinamică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dinámică s. f.,
g.-d. art. dinámiciidinamică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dinamică f. partea mecanicei care studiază mișcările în raport cu forțele lor.