dinaintea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DINAÍNTEA, prep. 1. Din locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din fața.
Lipsești dinaintea mea, spânule! (CREANGĂ). ♦ Înaintea, în fața cuiva sau a ceva.
Stăteam în șa dinaintea lui (SADOVEANU). (Precedat de prepoziția «pe») Prin fața cuiva sau a ceva.
2. Din timpul care precede, înainte de...
Anii dinaintea erei noastre. – Din
de4 +
înaintea.dinaintea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de
prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva.
2. Din timpul care precedă, înainte de...
Anii dinaintea erei noastre. –
De4 +
înaintea.dinaintea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dinaíntea prep. (~ lui)dinaintea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de
prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva.
2. Din timpul care precedă, înainte de...
Anii dinaintea erei noastre. — De4 +
înaintea.