dimorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMORFÍSM s. n. 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite.
2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale (în funcție de sex, de sezon etc.). – Din
fr. dimorphisme.dimorfism (Dicționar de neologisme, 1986)DIMORFÍSM s.n. 1. Însușire pe care o au unele substanțe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite.
2. Existența la aceeași specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr.
dimorphisme, cf. gr.
dis – dublu,
morphe – formă].
dimorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIMORFÍSM s. n. 1. însușire a unor substanțe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezența în aceeași specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr.
dimorphisme)
dimorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dimorfísm s. n.dimorfism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMORFÍSM s. n. 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite.
2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale (în funcție de sex, de sezon etc.). — Din
fr. dimorphisme.