dimorf - explicat in DEX

dimorf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIMÓRF, -Ă, dimorfi, -e, adj. Care prezintă dimorfism, caracterizat prin dimorfism. – Din fr. dimorphe.

dimorf (Dicționar de neologisme, 1986)
DIMÓRF, -Ă adj. Care prezintă dimorfism. [< fr. dimorphe].

dimorf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIMÓRF, -Ă adj. care prezintă dimorfism. (< fr. dimorphe)

dimorf (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dimórf, -ă adj. (vgr. dimorphos. V. amorf). Care are doŭă forme: sulfu cristalizat poate fi dimorf.

dimorf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dimórf adj. m., pl. dimórfi; f. dimórfă, pl. dimórfe

dimorf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIMÓRF, -Ă, dimorfi, -e, adj. Care prezintă dimorfism, caracterizat prin dimorfism. — Din fr. dimorphe.