dimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. – Din
tc. dimi.dimie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. –
Mr. dhimit, „barhet”.
Tc. dimi „barhet” (Meyer,
Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34);
cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul
tc. provine din
fr. demicoton „percal”, care a dat și
tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (
înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu
dimii, s. f. (
Olt., pantalon turcesc de lînă albă).
dimie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DIMÍE, dimii, s. f. (
Reg.)
1. Țesătură țărănească de lână (de culoare albă), din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba
1.
2. (Rar) Pantaloni țărănești strâmți; cioareci. –
Tc. dimi.dimie (Dicționaru limbii românești, 1939)dimíe f. (turc.
dimi, o stofă de bumbac,
dimit, lustrină, d. ngr.
dimiton, o stofă, care vinde d. vgr.
dimitos, în doŭă ițe: alb.
dimi, bg. sîrb.
dimije, șalvarĭ; rus.
dimiĭa, țig.
dimi, pantaloni, mgerm.
timit, tymit, engl.
dimity, o stofă de bumbac). Un fel de postav gros de lînă (alb, maĭ rar negru saŭ altfel) din care țăraniĭ îșĭ fac haĭne, numit și
aba. V.
pănură.dimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dimíe s. f.,
art. dimía, g.-d. dimíi, art. dimíeidimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dimie f. abà:
antereu de dimie albă. [Turc. DIMÌ].
dimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMÍE s. f. Țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură. — Din
tc. dimi.