dimerlie - explicat in DEX

dimerlie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIMERLÍE, dimerlii, s. f. (Reg.) Baniță (pentru cereale). [Var.: dimirlíe s. f.] – Cf. tc. demirli „de fier”.

dimerlie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dimerlíe (dimerlíi), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, baniță (21,5 l). – Var. dimirlie, ghimirlie, ghimirliu. Tc. dimerli „de fier” (Șeineanu, II, 157; Bogrea, Dacor., I, 276; Tiktin; Candrea), deoarece în trecut erau măsuri de fier sau de tablă.

dimerlie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dimerlíe V. demerlie.

dimerlie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dimerlíe (reg.) s. f., art. dimerlía, g.-d. art. dimerlíei; pl. dimerlíi, art. dimerlíile

dimerlie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dimerlie f. Mold. baniță: dimerlia scutura, harabale încărca POP. [Turc. DEMIRLI, lit. vas garnisit cu fier].

dimerlie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIMERLÍE, dimerlii, s. f. (Reg.) Baniță (pentru cereale). [Var.: dimirlíe s. f.] — Cf. tc. demirli „de fier”.