dimer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMÉR, dimeri, s. m. Compus chimic rezultat din combinarea a două molecule din aceeași specie de substanțe. – Din
fr. dimère.dimer (Dicționar de neologisme, 1986)DIMÉR s.m. Polimer alcătuit din două molecule de monomer. [< fr.
dimère, cf. gr.
dis – doi,
meros – parte].
dimer (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIMÉR, -Ă I.
adj. (despre flori, ovar etc.) din două elemente distincte. II. s. m. compus chimic din două molecule de monomer. (< fr.
dimère)
dimer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dimér s. m.,
pl. diméridimer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMÉR, dimeri, s. m. Compus chimic rezultat din combinarea a două molecule identice. — Din
fr. dimère.