dimensiune - explicat in DEX



dimensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură. 2. Mărime, măsură, proporție. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.

dimensiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DIMENSIÚNE s.f. 1. Întindere care poate fi măsurată. ♦ (Fiz.) Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă. 2. Mărime, întindere, proporție. [Pron. -si-u-. / cf. lat. dimensio, fr. dimension].

dimensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIMENSIÚNE s. f. 1. întindere care poate fi măsurată. 2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă. 3. mărime, întindere, proporție. ♦ a patra ~ = ceva imposibil. (< fr. dimension, lat. dimensio)

dimensiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dimensiúne f. (lat. diménsio, -ónis, d. mensus, măsurat. V. imens, măsură). Mărime, întindere a lucrurilor: sînt treĭ dimensiunĭ: lungimea, grosimea saŭ lățimea și înălțimea saŭ adîncimea. Fig. A lua dimensiunĭ (saŭ properțiunĭ) marĭ, a se mărĭ, a ajunge departe: războiŭ luase dimensiunĭ colosale.

dimensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dimensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni

dimensiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dimensiune f. întinderea unui corp în toate sensurile: lungime, lărgime și înălțime sau adâncime.

dimensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură. 2. Mărime, măsură, proporție. [Pr.: -si-u-] — Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.