dimensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊
Expr. (
Fam.)
A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦
Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură.
2. Mărime, măsură, proporție. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. dimension, lat. dimensio, -onis.dimensiune (Dicționar de neologisme, 1986)DIMENSIÚNE s.f. 1. Întindere care poate fi măsurată. ♦ (
Fiz.) Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă.
2. Mărime, întindere, proporție. [Pron.
-si-u-. / cf. lat.
dimensio, fr.
dimension].
dimensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIMENSIÚNE s. f. 1. întindere care poate fi măsurată. 2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă. 3. mărime, întindere, proporție. ♦ a patra ~ = ceva imposibil. (< fr.
dimension, lat.
dimensio)
dimensiune (Dicționaru limbii românești, 1939)* dimensiúne f. (lat.
diménsio, -ónis, d.
mensus, măsurat. V.
imens, măsură). Mărime, întindere a lucrurilor:
sînt treĭ dimensiunĭ: lungimea, grosimea saŭ lățimea și înălțimea saŭ
adîncimea. Fig. A lua dimensiunĭ (saŭ
properțiunĭ)
marĭ, a se mărĭ, a ajunge departe:
războiŭ luase dimensiunĭ colosale.dimensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dimensiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúnidimensiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dimensiune f. întinderea unui corp în toate sensurile: lungime, lărgime și înălțime sau adâncime.
dimensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊
Expr. (
Fam.)
A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦
Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură.
2. Mărime, măsură, proporție. [
Pr.:
-si-u-] — Din
fr. dimension, lat. dimensio, -onis.