dimensionare - explicat in DEX

dimensionare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. dimensiona.

dimensionare (Dicționar de neologisme, 1986)
DIMENSIONÁRE s.f. Acțiunea de a dimensiona. [Pron. -si-o-. / < dimensiona].

dimensionare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DIMENSIONÁRE (‹ germ., fr.) s. f. 1. Operație prin care se stabilesc, pe bază de calcul, dimensiunile, unei piese, ale unui element de construcții etc. în funcție de solicitările la care acestea sunt supuse în funcționare. 2. (INFORM.) Indicarea dimensiunilor matricelor (masivelor) în programe.

dimensionare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dimensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. dimensionắrii; pl. dimensionắri

dimensionare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. [Pr.: -si-o-] — V. dimensiona.