diluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DILÚȚIE, diluții, s. f. Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de solvent din acea soluție. – Din
fr. dilution.diluție (Dicționar de neologisme, 1986)DILÚȚIE s.f. Raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. [Gen.
-iei, var.
diluțiune s.f. / cf. fr.
dilution].
diluție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILÚȚIE s. f. raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. (< fr.
dilution)
diluție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DILÚȚIE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. (
CHIM.) Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de substanță dizolvată din aceasta.
2. (
Ind. Extr.) Reducerea conținutului în componenți utili în urma amestecării minereului cu rocă sterilă, în timpul exploatării.
diluție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dilúție (-ți-e) s. f.,
art. dilúția (-ți-a), g.-d. art. dilúției; pl. dilúții, art. dilúțiile (-ți-i-)diluție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DILÚȚIE, diluții, s. f. Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de substanță dizolvată în aceasta. — Din
fr. dilution.