dilua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DILUÁ, diluéz, vb. I.
1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții.
2. Tranz. și
refl. Fig. (
Peior.) A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [
Pr.:
-lu-a] – Din
fr. diluer.dilua (Dicționar de neologisme, 1986)DILUÁ vb. I. tr. 1. A micșora concentrația unei soluții.
2. (
Fig.) A micșora, a slăbi, a atenua. [Pron.
-lu-a, p.i. 3,6
-uează, ger.
-uând. / cf. fr.
diluer].
dilua (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILUÁ vb. tr. 1. a reduce concentrația unei soluții. 2. (fig.) a micșora, a slăbi. (< fr.
diluer)
dilua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diluá (a ~) (-lu-a) vb.,
ind. prez. 3
dilueáză, 1
pl. diluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3
să diluéze (-lu-e-); ger. diluấnd (-lu-ând)dilua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DILUÁ, diluéz, vb. I.
1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [
Pr.:
-lu-a] — Din
fr. diluer.diluà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diluà v. a face o soluțiune mai puțin concentrată adăogând apă.