dilogie (Dicționar de neologisme, 1986)DILOGÍE s.f. 1. Sens dublu, echivoc.
2. Operă dramatică care conține două acțiuni distincte. [Gen.
-iei. / < fr.
dilogie, cf. gr.
dis – doi,
logos – semnificație].
dilogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILOGÍE s. f. 1. sens dublu, echivoc. 2. operă dramatică cu două acțiuni distincte. (< fr.
dilogie)
dilogie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dilogíe s. f.,
art. dilogía, g.-d. art. dilogíei; pl. dilogíi, art. dilogíile