diligent - explicat in DEX

diligent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

diligent (Dicționar de neologisme, 1986)
DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

diligent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)

diligent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diligént (livr.) adj. m., pl. diligénți; f. diligéntă, pl. diligénte

diligent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. — Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.