diletantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DILETANTÍSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (
Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însușiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din
fr. dilettantisme.diletantism (Dicționar de neologisme, 1986)DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (
Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr.
dilettantisme].
diletantism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILETANTÍSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr.
dilettantisme)
diletantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diletantísm s. n.diletantism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diletantism n. gust foarte pronunțat pentru lucrurile de artă.
diletantism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DILETANTÍSM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a științei sau a tehnicii. ♦ (
Peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de aptitudini, dovedită de cineva în propriul domeniu de activitate. — Din
fr. dilettantisme.