diletant - explicat in DEX

diletant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante.

diletant (Dicționar de neologisme, 1986)
DILETÁNT, -Ă s.m. și f. Amator (pasionat) de artă, de știință, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delectează].

diletant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante)

diletant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diletánt, -ă adj. (it. dilettante, d. dilettare, lat. delectare, a delecta). Persoană care, numaĭ de simple eĭ plăcere, se ocupă de artă orĭ și de știință fără s’o știe ca un maestru și fără să tragă folos din dintr’asta: diletant în muzică. Fig. Iron. Care nu se ocupă serios de un lucru saŭ nu-l știe bine: diletant politic.

diletant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diletánt (amator) s. m., pl. diletánți

diletant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diletant m. 1. amator pasionat de muzică; 2. cunoscător în literatură sau artă.

diletant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante.

diletant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește problemele profesiunii sale. – Din fr. dilettante.

diletant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește problemele profesiunii sale. — Din fr. dilettante.