dilemă - explicat in DEX

dilemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DILÉMĂ, dileme, s. f. Raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale. – Din fr. dilemme, lat. dilemma.

dilemă (Dicționar de neologisme, 1986)
DILÉMĂ s.f. Raționament cu două premise contradictorii și contradicționale, care duc la aceeași concluzie. ♦ (Curent) Situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. [Cf. fr. dilemme, it., lat., gr. dilemma < gr. dis – doi, lemma – argument].

dilemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DILÉMĂ s. f. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat. ◊ situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. (< fr. dilemme, lat., gr. dilemma)

dilemă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dilémă f., pl. e (vgr. dílemma, d. dis, de doŭă orĭ, și lambáno, ĭaŭ. V. lemă). Argument, situațiune cu doŭă propozițiunĭ contrariĭ, dar cu rezultat egal. De ex.: cînd se aprinde corabia, morĭ și dacă staĭ într’însa, și dacă sarĭ sarĭ în apă saŭ săracu e nefericit că n’are banĭ, ĭar bogatu avîndu-ĭ, abuzează de traĭ bun și tot nefericit e.

dilemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dilémă s. f., g.-d. art. dilémei; pl. diléme

dilemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dilemă f. argument ce prezintă două propozițiuni contrare, a căror concluziune e aceeaș.

dilemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DILÉMĂ, dileme, s. f. Raționament cu două soluții, dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Alternativă care pune în dificultate. – Din fr. dilemme, lat. dilemma.