dilematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DILEMÁTIC, -Ă, dilematici, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de dilemă; care prezintă o dilemă. – Din
fr. dilémmatique.dilematic (Dicționar de neologisme, 1986)DILEMÁTIC, -Ă Care este de natura unei dileme. [< fr.
dilemmatique].
dilematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILEMÁTIC, -Ă adj. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă. (< fr.
dilemmatique)
dilematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dilemátic adj. m.,
pl. dilemátici; f. dilemátică, pl. dilemáticedilematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DILEMÁTIC, -Ă, dilematici, -ce, adj. Cu caracter de dilemă; care prezintă o dilemă. — Din
fr. dilémmatique.