digitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIGITÁȚIE s. f. Tehnica repartizării degetelor pe clapele sau pe coardele instrumentelor muzicale ori pe clapele mașinii de scris etc., pentru a obține un randament maxim. – Din
fr. digitation.digitație (Dicționar de neologisme, 1986)DIGITÁȚIE s.f. Tehnica așezării degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele mașinii de scris. [Gen.
-iei, var.
digitațiune s.f. / cf. fr.
digitation].
digitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIGITÁȚIE s. f. tehnica așezării degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele mașinii de scris. (< fr.
digitation)
digitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)digitáție (-ți-e) s. f.,
art. digitáția (-ți-a), g.-d. digitáții, art. digitáțieidigitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIGITÁȚIE s. f. Tehnica repartizării degetelor pe clapele sau pe coardele instrumentelor muzicale, pe clapele mașinii de scris etc. — Din
fr. digitation.