digeste - explicat in DEX



digeste (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.

digeste (Dicționar de neologisme, 1986)
DIGÉSTE1 s.f.pl. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. [< fr., lat.sc. digesta, cf. lat. digerere – a digera].

digeste (Dicționar de neologisme, 1986)
DIGÉSTE2 s.f.pl. Culegere metodică a hotărârilor celor mai celebri jurisconsulți romani, alcătuită din porunca împăratului Iustinian; pandecte. [< lat. digesta, cf. fr. digeste].

digeste (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIGÉSTE s. n. pl. pandecte. (< lat. digesta, fr. digestes)

digeste (Dicționaru limbii românești, 1939)
* digéste n. pl. (lat. digesta, pl., d. digestum part. d. digérere, a digera, a clasifica). O colecțiune de deciziunĭ ale celor maĭ iluștrĭ jurisconsulțĭ romanĭ compusă după dorința împăratuluĭ Justinian. V. pandecte.

digeste (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DIGESTE v. Pandecte.

digeste (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
digéste (alimente digerate, culegere metodică) s. n. pl.

digeste (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Digeste f. pl. colecțiune de deciziuni ale jurisconsulților romani făcută de Justinian.

digeste (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. — Din fr. digeste.