digera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIGERÁ, digér, vb. I.
Tranz. (Adesea
fig.) A mistui alimentele. [
Prez. ind. și:
digerez] – Din
fr. digérer, lat. digerere.digera (Dicționar de neologisme, 1986)DIGERÁ vb. I. tr. A efectua procesul de digerare, a mistui (alimente). ♦ (
Fig.) A înghiți, a suporta (lucruri plictisitoare, greoaie). [P.i.
digér și
-rez. / < fr.
digérer, lat.
digerere].
digera (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIGERÁ vb. tr. a mistui alimentele. ◊ (fig.) a înghiți, a suporta lucruri plictisitoare, greoaie. (< fr.
digérer, lat.
digerere)
digera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)digerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
digérădigerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)digerà v.
1. a mistui;
2. a pune în ordine, a studia afund:
a digera un proiect; 3. a suferi cu răbdare:
a digera o insultă.digera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIGERÁ, digér, vb. I.
Tranz. (Adesea
fig.) A mistui alimentele. [
Prez. ind. și:
digerez] — Din
fr. digérer, lat. digerere.