digama (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIGÁMA/DÍGAMA s. m. inv. a șasea literă a vechiului alfabet grec (F), corespunzând sunetului u consonantic. (< fr., gr.
digamma)
digama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)digáma/dígama s. m.digama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIGÁMA s. m. Semivocală cu valoare de
u consonantic, componenta a unor diftongi, triftongi etc. [Scris și:
digamma. —
Acc. și:
dígama] — Din
fr. digamma.