difuzibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFUZÍBIL, -Ă, difuzibili, -e, adj. (Despre fluide) Care difuzează (
3) cu ușurință. – Din
fr. diffusible.difuzibil (Dicționar de neologisme, 1986)DIFUZÍBIL, -Ă adj. (
Despre corpuri) Care poate difuza. [Cf. fr.
diffusible].
difuzibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFUZÍBIL, -Ă adj. (despre corpuri) care poate (ușor) difuza. (< fr.
diffusible)
difuzibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)difuzíbil (care pătrunde în masa altui corp)
adj. m.,
pl. difuzíbili; f. difuzíbilă, pl. difuzíbiledifuzibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFUZÍBIL, -Ă, difuzibili, -e, adj. (Despre fluide) Care difuzează (
3) cu ușurință. — Din
fr. diffusible.