difuzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFUZÁRE, difuzări, s. f. Acțiunea de
a (se) difuza și rezultatul ei; răspândire, propagare. –
V. difuza.difuzare (Dicționar de neologisme, 1986)DIFUZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; difuziune, răspândire. [<
difuza].
difuzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)difuzáre s. f.,
g.-d. art. difuzắrii; pl. difuzắridifuzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFUZÁRE, difuzări, s. f. Acțiunea de
a (se) difuza și rezultatul ei; răspândire, propagare. —
V. difuza.