difuza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFUZÁ, difuzez, vb. I.
1. Tranz. A răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc.
2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc. ◊
Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din
fr. diffuser.difuza (Dicționar de neologisme, 1986)DIFUZÁ vb. I. 1. tr. A răspândi, a împrăștia, a propaga în diferite direcții mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (
spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică.
2. tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicație).
3. intr. (
Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr.
diffuser].
difuza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFUZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicație). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr.
diffuser)
difuza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)difuzá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
difuzeázădifuza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFUZÁ, difuzez, vb. I.
1. Tranz. A răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc.
2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc. ◊
Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid. 3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. — Din
fr. diffuser.