difuz - explicat in DEX

difuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.

difuz (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].

difuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)

difuz (Dicționaru limbii românești, 1939)
* difúz, -ă adj. (lat. diffúsus, d. diffúndere, a împrăștia. V. confuz). Răspîndit în toate părțile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreț, prolix: stil difuz. Adv. În mod difuz.

difuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
difúz adj. m., pl. difúzi; f. difúză, pl. difúze

difuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
difuz a. 1. răspândit în toate părțile: lumină difuză; 2. prolix, vorbareț: scriitor difuz.

difuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. — Din fr. diffus, lat. diffusus.