diftongat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFTONGÁT, -Ă, diftongați, -te, adj. (Despre
vocale) Care a devenit diftong, rostit ca diftong. –
V. diftonga.diftongat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFTONGÁT, -Ă, diftongați, -te, adj. (Despre vocale) Care a devenit diftong, rostit ca diftong. —
V. diftonga.