diftongare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de
a (se) diftonga și rezultatul ei. –
V. diftonga.diftongare (Dicționar de neologisme, 1986)DIFTONGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [<
diftonga].
diftongare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diftongáre (dif-ton-/di-fton-) s. f.,
g.-d. art. diftongắrii; pl. diftongắridiftongare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diftongare f. transformarea unei vocale în diftong.
diftongare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de
a (se) diftonga și rezultatul ei. —
V. diftonga.