diftonga - explicat in DEX

diftonga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

diftonga (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].

diftonga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)

diftonga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diftongá (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftongheáză

diftonga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. — Din fr. diphtonguer.