diftong - explicat in DEX

diftong (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFTÓNG, diftongi, s. m. Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.

diftong (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală].

diftong (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală și vocală) pronunțate în aceeași silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos)

diftong (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diftóng m. (vgr. diphtongos, din di-, doĭ, și phtóngos, vocală. V. triftong). Gram. Silabă care cuprinde doŭă vocale, ca aĭ, aŭ, ĭa, ŭa, eĭ, oĭ ș.a.

diftong (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diftóng (dif-tong/di-ftong) s. m., pl. diftóngi

diftong (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diftong m. reunire a două sonuri într´o singură silabă.

diftong (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFTÓNG, diftongi, s. m. Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. — Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.