diftină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFTÍNĂ, diftine, s. f. Țesătură de bumbac, deasă și rezistentă, cu una dintre fețe pufoasă. – Din
fr. duvetine.diftină (Dicționar de neologisme, 1986)DIFTÍNĂ s.f. Țesătură de bumbac cu fața pufoasă. [Cf. fr.
duvetine].
diftină (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFTÍNĂ s. f. țesătură de bumbac cu aspect catifelat. (după fr.
duvetine)
diftină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diftínă s. f.,
g.-d. art. diftínei; (sorturi)
pl. diftínediftină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFTÍNĂ, (
2)
diftine, s. f. 1. Țesătură de bumbac, deasă și rezistentă, cu una dintre fețe pufoasă.
2. Sortiment de diftină (1). — Din
fr. duvetine.