difterie - explicat in DEX

difterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFTERÍE, difterii, s. f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică. – Din fr. diphtérie.

difterie (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFTERÍE s.f. Anghină difterică. [Gen. -iei. / < fr. diphtérie, cf. gr. diphthera – membrană].

difterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFTERÍE s. f. boală infectocontagioasă manifestată prin apariția de false membrane în gât, pe laringe, bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. (< fr. diphtérie)

difterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
* difteríe f. (vgr. dipthérion, un fel de bubă supt pele, dim. d. diphtéra, memebrană, pele. V. tefter). Med. O boală molipsitoare caracterizată pin membrane false care apar pe mucoase, maĭ ales pe gît. V. laringită.

difterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
difteríe s. f., art. diftería, g.-d. art. difteríei; pl. difteríi, art. difteríile

difterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
difterie f. boală gravă caracterizată prin formarea de membrane false, mai ales în gâtlej (anghină difterică) și în larinx (crup). Ea bântue în special pe copii și e foarte contagioasă.

difterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFTERÍE, difterii, s. f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor, prin febră etc.; anghină difterică. – Din fr. diphtérie.